De cîte ori eu te-am rugat
Iubirea mea să n-o refuzi,
Să nu-mi respingi privirea mea
Şi sufletul şi fericirea.
Să nu mă-mai eviţi nicicînd
Căci nu voi rezista gîndind
Că sufletul e de iubire plin,
Iar inima e în declin.
Te rog neîncetat să-mi dai
Să-mi dai o şansă dacă vrai
Să incercăm să fim alături
Să nu apară certuri.
Te rog o şansă numai una!
Iar martor îmi va fi, ea, Luna
Ea ne va împleti cununa
Şi dintre noi va disparea minciuna
Te rog nu stiu dacă sunt drept ,
Dar am o flacă în piept
Poate sunt egoist, din pripa celui sentiment
Care mă face dependent .
Mă face să depind de a ta faptură ,
De-a ta privire dură ,
De-a ta suflare pură ;
Care-mi va raminea-n faptură
Nu pot să-ţi cer eu forte multe
Nu pot să tind la a ta iubire
Fară a ta permisiune şi privire
Nu pot să tind la fericire
Sunt trist şi-ngîndurat,
Nu ştiu ce sa-ntimplat
De unde te-i luat
Fiinţă ce mai fermecat ?
Tu-mi dai putere să resist
Să-nfrunt orice obstacol
Şi chiar m-ajuţi şi ca să-nvaţ
Tu esti adevărat miracol.
-
Blogger Comment
-
Facebook Comment
Abonați-vă la:
Postare comentarii
(
Atom
)
0 comentarii :
Trimiteți un comentariu