PĂRINŢII

Trec anii cei neosteniţi şi falnici;
Trec anii cei de fericire plini
A-i noştri doi părinţi sfioşi şi tainici
Petrec copii lor , maturi, deja deplini

Mindria lor , mindria noastră
Aevea sunt şi aevea vor ramîne
Uitindu-ne cu tihnă pe fereastră
Ne intrebăm ;dar cine?

Dar cine de cît ei stătind de veghe
Ne-au apărat crescindu-ne frumoşi,
Dar cine de cit ei pastrind străveche
A noastră taină de copii sfioşi.

Doi ingeri, două roze
Ce mult au dat plapînd ,
Doi sfinţi şi două stele
Ce mult au stat plingînd

Ei merită o mulţumire
O plecaciune joasă
Ei merită o bucurie,
O viaţă luminoasă,

Povestea lor e uimitoare
Ei merg prin viaţă totul ştiu
Povestea lor, un mit ce doare
Dar care veşnic este viu.

Pustiu e sufletul , suntem departe
Şi inima ne bate greu
Doar gîndul nostru-i plin de toate
Ce fac parinţii, cei cu ei?

Dar ce ne-am face fară ei ?
Priviri ce veşnic le-am iubit
Dar ce ne-am face fară ei ?
Cadou de Domnul dăruit.

Le mulţumim că ei există
Că ne-ndrumează-n lume
Le mulţumim că ei rezistă
Aidoma minunii.

Share on Facebook Share on Twitter Share on Google Plus

About Ion Calalb

This is a short description in the author block about the author. You edit it by entering text in the "Biographical Info" field in the user admin panel.