Toxic e semnul iubirii divin
Nazist e vesnicul nostru suspin
Mindria-i intoarsă pe dos de durere
Speranţa demult e trecută-n tăcere
Mirosul de farmec adie a lene
Iar viaţa-i facută cu totul din scheme
Din două, din trei,din patru-i făcută
Persoana în sine ea-i prefacută
Invidie, ură, pretinsa iubire
Ar fi o iluzie ce-apare-ngîndire
Alături de sila de tot ce e nou
Adică de vesnicul nostru ecou
Nu poti să pretinzi la ceva nu e logic
E totul real, real-mitologic
Vesmintul fiinţei şi el e oglinda
Reflectă doar coaja ce-acoperă tinda
E boşter sufletul din simpla tacere
Rasună doar vorba, pretinsa plăcere
Un mugur de stimă şi el rătăcit
Apare din cugetul nostru rănit
Dispare magia, materia vieţii
Ramine doar mimica stearsă a fieţii
Distramă esenţa iubirii cu tot
Un simplu minut aranjat idiot
Dar viaţa-i o piesă de teatru reală
Capcană de soareci c-o bună momeală
De noi nu depinde nimic radical
Totul se face de noi voluntar
Lacatul ar fi:"LIBERTATEA SUPREMĂ"
Dar şi el ar ramîne o simplă dilemă
Cheia e unica ce mult valorează
Dar cie ce o cată ei veşnic trisează!
Abonați-vă la:
Postare comentarii
(
Atom
)
VIATA-I UN INTUNERIC IN CARE NOI INCERCAM SA NE REGASIM!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!
RăspundețiȘtergere