O zi de caldură, de vatră nascută
Aevea e glia şi drumul de praf
Aleargă copilul şi vintul tot bate,
Năprasnic şi ploia ne sperie neamul.
Oglinda reflectă şi ea tot ce vede
Dar şede cu patura strînsa pe cap,
Năprasnică viaţă şi dorul de apă
Năprasnică oră ce merge-nainte.
Rasare o floare o nouă speranţă
Dar traiul pacăt nu este el veşnic
O casă pustie ferită de soare
O umbră de om cu timpul dispare
Menirea e somnul şi zbuciumul blînd,
Aevea e chipul a-l mamei plîngînd
O pasăre albă din ceruri renaşte
Renaşte din vremuri din foc de stejar
Crescind ca şi pomul de floare rodită
O vorbă de moarte-n fată-i rostită
Ma rog de mă iartă, O! sfinte părinte
Păcatele-s multe , putine cuvinte
Doresc să-ţi destainui o taină a vieţii
De pe cind ne-am jurat, ne-am jurat cu baietii.
Dar tirziu e deja, vorbeşte el singur
Nici n-a observat că este un înger
Destinu-i aici, la intilnit el in cale
Uitindu-se cu tihnă cu foame şi jale
Ce mult ar dori să-se intoarcă-napoi
Să fie el tÎnăr, să fie vioi
Ce mult ar dori alaturi să fie
De vatră , de mamă , de soare şi glie
Dar soarta e alta şi scrisîă-i demult
Aşa este viaţa, nimic cunoscut
O lume imensă cuprinsă de farmec
O lume imensă cuprinsă de tragic.
-
Blogger Comment
-
Facebook Comment
Abonați-vă la:
Postare comentarii
(
Atom
)
0 comentarii :
Trimiteți un comentariu